Şi n-aş vrea să pară un clişeu, dar de ceva timp mă tot gândesc ce o să fac eu cu viaţa mea, cum o să reușesc să trec peste tot şi peste toate.. şi mă tot gândesc la ideea că trebuie să te hotărăşti şi să te răzgândeşti de o mie şi una de ori până să iei decizia aia, aia ce pare vitală, care te face să urci sau să cobori, să supravieţuieşti sau nu, care alege culoarea cu care o să îţi fie ştampilat viitorul: roşu sau verde. Până la urmă...cine sunt eu pentru lume? dar lumea pentru mine? Şi cum o să pot eu, folosindu-mă doar de puterile mele, să mă detaşez de acest tot şi cum o să răzbesc?!..dacă o să răzbesc...
Dar cel mai mult mă tem că nu o să ajung aşa cum mă visam când eram micuţă...şi asta ma îngrozeşte teribil.
Voi, voi de unde aţi plecat..şi cum vi s-a părut drumul pe care l-aţi parcurs până acum...unul occidental sau unul românesc...şi cum aţi trecut peste probleme?
Scrieţi-mi, vă rog, că tare-s curioasă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu