Ambiguu...

Astăzi am avut opt cursuri interminabile, de fapt au fost doar șapte, că de la ultimul am plecat pentru că am cedat psihic. Toată ziua am oscilat între oboseală, fericire şi agitație. Devine greu şi pentru mine... mă simt ca o creatură din mitologia grecească, doar că eu nu am bust de om şi picioare de cal, ci trup de femeie şi suflet de copil...şi mă uit în oglindă întrebându-mă dacă ce văd e adevărat şi încercând să îmi explic procesul prin care sufletul mi-a ajuns în corp, dar nu reușesc.
Ş-apoi încep să caut defecte, poate-poate îmi dau seama de ce nu mă vrea. Mă-ntorc fără răspuns, mă aşez în faţa laptop-ului şi mă pierd privindu-mi wallpaper-ul, adică pe el. Pătrund uşor în lumea mea şi îl găsesc acolo, așteptându-mă, cu ochii mari, zâmbetul ștrengar şi trupul de pe care alunecă uşor cearceaful. Ş-atunci ne împreunăm trupurile şi ne pierdem mințile...şi e magic..şi mă trezesc brusc în scaunul meu de birou, îmbrăcata cu halatul de baie şi şoseţelele pufoase, toate în schimbul pielii lui care mă acoperea complet, dar era mai mult de atât, îmi acoperea şi inima, care e acum goală..
Mai iau o gură din cafeaua care se răcise şi îmi îndrept privirea spre documentele pe care trebuie să le redactez, dar mintea îmi e încă prinsă de el.